nekta
azi ........ mi-e dor să fiu copil.
am minţit.
am minţit şi eu, şi ana, si radu. am minţit mereu afirmând că rămânem copiii indiferent de anii care o să ne absoarbă.
dar nu e aşa, ştii ?
vrei, dar n-ai cum.
nu se poate.
nu mai eşti.
nu mai eşti copil când îţi pui tocuri înalte. eşti femeie, devii femeie.
copiii nu poartă tocuri, copiii aleargă desculţi prin iarbă şi praf până la apus.


nu mai eşti copil când trupul tău se răsuceşte cu alt trup. eşti adult, devii adult.
copiii sunt puri, copiii roşesc când îşi ating mâinile.

nu mai eşti copil când schimbi mii şi mii de diete. eşti încă o victimă a sistemului, devii o victimă a sistemului.
copiii nu ţin diete, copiii mănâncă " să crească mari ", să fie puternici ca Superman sau alt erou actual.
copiii nu refuză o bucăţică de ciocolată, copiii caută în cămară până găsesc ceva dulce.
şi satisfacţia aia e a lor, nu le-o ia nimeni. diferenţa e că tu nu mai poţi s-o trăieşti.
fiindcă eşti adult şi eşti plin de complexe.
şi ţi-e frică de acul unui amarât de cântar.

nu mai eşti copil când depinzi de narcotice. eşti comun.
dar vezi tu..copiii nu au nevoie de vapori, prafuri, ace pentru a visa.
copiii ştiu să-şi asambleze singuri bucăţile de ficţiune şi să-şi mute jocul acolo.

când îţi pătezi bluza cu sos şi faci nazuri. atunci nu mai eşti copil.
eşti un om anost, devii încet un om anost.
copiii sar prin bălţi, se stropesc cu apă, se joacă în nisip, se mânjesc de îngheţată.
copiii se murdăresc din cap până-n picioare.
şi chicotesc.
si nu le pasă.
de ce le-ar păsa ? lumea asta e a lor. ei sunt superiorii. ei sunt viitorul.
nu noi, care ne lăsăm copleşiţi de nelinişti.
nu noi, care cedăm la prima palmă.
nu noi, un neam de marionete.

nu mai eşti copil când cauţi să-ţi maschezi defectele. când îţi pui un tricou negru să-ţi subţieze silueta, când îţi ascunzi pleoapele sub straturi de culoare.
copiii, prin simpla lor definiţie sunt frumoşi. nu cred să fi văzut vreun copil urât.
sunt frumoşi natural.
fiecare copil e frumos când râde.
ei nu se folosesc de trucuri, ei au obrăjiori de piersică şi gene de cărbune.
şi azi....
uite azi....
azi mi-e dor să fiu copil.

nekta




nu mă întreba de ce, dar înclin să cred că habar n-ai câţi oameni frumoşi te încercuiesc.
câţi oameni veritabili traversează aceeaşi trecere de pietoni cu tine,
aruncă mâncare păsărilor din piaţă,
probează perechea de pantofi pe care ai probat-o tu cu o oră înainte,
observă şi fotografiază acelaşi lucru ca şi tine, dar din alt unghi,
calcă în balta în care te-ai oglindit adineaori,
au bilete la teatru pe acelaşi rând cu tine,
preferă cafeaua fără lapte,
marea în locul muntelui,
muntele în locul mării.

vedeam filme.
agitaţie, claxoane, taxiuri, oameni cu plase.
toate lucrurile bune erau numai în filme.
tânjeam după străzi aglomerate, semafoare pe roşu şi oameni pe fugă ca un copil care plânge după o îngheţaţă.
am renunţat să mai văd filme. în urmă cu aproximativ o lună.
merci, dar nu mai am nevoie.
acum joc în ele.
acum am blocuri de beton, kilometri de vitrine, librării cu miros specific, săli mici de teatru, săli mari de teatru.
acum am toate sortimentele de oameni:
am balerine, am actori, am tenori.
am profi universitari, am politicieni, am moguli.
fotografi, gazetari, caricaturişti.
am arabi, am africani, am chinezi.
am părinţi departe pe care îi simt aproape.
am prieteni cărora le pasă,
am sms-uri matinale în INBOX.

uneori schimbăm decorul. în funcţie de scenarist.
azi jucăm pe MEMO,
mâine în " STUDIO 44",
locaţia variază, la fel şi actorii.
unii sunt concediaţi,
alţii încearcă să-i înlocuiască pe ceilalţi.....
...şi mai suntem noi, cei constanţi.

oraşul ăsta te menţine tânăr. îţi interzice să te ramoleşti.
e viu.
poţi filma mii de cadre pe zi, oamenii nu încetează să te surprindă.
PERMITE-LE.
_________

( P.S. - inca n-am inteles de ce pozele se deformeaza asa. pe comp sunt foarte clare. imi pare rau. )
Etichete: , , 11 comentarii | edit post
nekta
primul lucru care mi-a trecut prin minte în dimineaţa asta a fost să mă întreb cum ar fi fost daca ai fi fost aici.
dar n-ai fost.
şi poate întotdeauna o să fie aşa: eu într-un loc, tu în altul.
dar nu mă plâng.
sunt aproape bine :)
până la urmă tu eşti în mintea mea, nu altul.
tu eşti doza de entuziasm,
cafeaua de dimineaţă
şi toate gândurile bune la un loc.
şi poate n-o arăt, dar.....


.....am nevoie de tine,
să mă alinţi,
asculţi,
protejezi.


bună dimineaţa.....oriunde ai fi :*







nekta
uite-mă cum decupez poze şi vă lipesc în agendă.
uite-mă cum încerc să mă mint c-o să fie bine.
dar în haos nu-i spaţiu pentru bine.
şi-acum e aşa un haos uriaş.
şi lumea goneşte,
şi întreabă,
şi încurcă.
uite-mă cum sunt drăguţă,
uite-mă cum încă ascult alte confesiuni,
cum mă prefac echilibrată.
si pofteşte, te rog, înăuntru..... să te uiţi cât de instabilă sunt.
şi cum stările se izbesc unele de altele.

fiecare vară a adus ceva nou.
şi în fiecare vară ne-am redescoperit.
dar vara asta le-a întrecut pe toate.
şi-o să aducem tribut verii lui 2009 pentru toate nopţile ei albe, pentru toate zilele ei pline şi pentru conexiunea invincibilă ce-a înnodat-o între noi trei.
şi ştiu că ceea ce urmează o să fie precum o vară permanentă.
acum o să plec.... şi o să-mi înalţ aripile spre viitor,
dar în acelaşi timp mai vreau să lenevesc aici, la sol.
aici, unde am trăit cei mai însemnaţi 19 ani din viaţă.
aici, unde am făcut primii paşi,
unde am rostit pentru prima dată „ma-ma”,
aici unde am învăţat să citesc la ceas,
unde am împodobit brazi
şi-am simţit că pentru doi oameni
însemn mult mai mult decât cuvintele o pot indica.

m-am uitat azi la părinţii mei.
de multe ori m-am întrebat cum răzbat.
am inteles apoi că prin iubire au rezistat vremurilor ce le traim.
n-a fost tot timpul perfect „aici”.
şi să nu crezi că am trăit întotdeauna în mătase.
dar a fost aici iubirea,
pe o poziţie dominantă.
şi am învăţat de la ei aşa cum am învăţat şi din rânduri de după coperţi că aşa se rezistă,
că aşa se înaintează: iubind şi căutând în nucleul lucrurilor.

poate că e ultima dată când scriu pe blog de „aici”, din camera mea.
ştiu că în curând o să fie goală, rece şi probabil închiriată.
aşa cum o să fie întreg apartamentul în viitorul foarte apropiat.
profit de ocazie să-mi iau rămas bun,
să-i mulţumesc că a fost o confidentă de excepţie
şi s-o asigur că nici camera din cluj şi nici camera de la ţară nu o vor putea înlocui.
camera mea de „aici” a fost şi va rămâne cel mai bun refugiu al meu.
nu sunt o fană a despărţirilor. am spus-o şi o mai repet: despărţirile sunt un burete care te absoarbe de zâmbet.

nu cunosc alt erou mai mare decât mine.
numeşte-mă egoistă,
dar asta simt.
eu sunt eroul meu.
m-am uitat scurt spre trecut.
am fost sub nivel, iar acum mă situez la o cotă înaltă.
nu mi-e teamă de provocări.
uite-mă cum îmi strâng lucrurile.
uite-mă cum mă ridic şi nu fug de temerile mele,
ci fug înspre ele.
uite-mă.
Etichete: 9 comentarii | edit post
nekta


















momentan îmi lipseşte o cafea în doi
şi ideea de joncţiune, conceptul de noi.
ştii..... e un pic prea multă castitate
casa asta suferă de-o acută feminitate.
fii drăguţ, dacă se poate,
n-ai vrea să rămâi la noapte,
s-o dezonorăm puţin ?

degustăm un strop de vin,
poate mă vindeci de venin,
poate-am să-ţi acord un dans.
poate-un sărut, dar întâi suspans..
fii drăguţ, dacă se poate,
n-ai vrea să rămâi la noapte,
să ne-acompaniem câtva ?


momentan îmi lipseşte o cafea în doi,
ideea de joncţiune, conceptul de noi.
ştii.....periuţa mea de dinţi e un pic prea lejeră
şi-ar fii dispusă să împartă întreaga etajeră
cu-o periuţă efemeră.
fii drăguţ, dacă se poate..
Etichete: , , 12 comentarii | edit post
nekta
nu vreau să cresc. nu vreau să îmbătrânesc.
vreau să am mereu pielea fină, vreau să miros a zile de vară tot restul vieţii.
vreau să mă întorc acasă târziu în continuare fără să mă tragă cineva la răspundere.
nu vreau responsabilităţi în plus. toate pe care le am îmi sunt suficiente.
încă vreau să închid ochii când muzica mă ia în braţe,
încă vreau să-mi las corpul liber.
am nevoie să rămân tânără.
am nevoie să zâmbesc tuturor feţelor noi sau vechi ce le întâlnesc în drumul meu,
am nevoie de joacă,
de păcat.
mai am atâtea lucruri de făcut.
şi toate se cer împlinite acum cât sunt tânără.
vreau ca tinereţea să nu găsească niciodată finalul.
aici nu e timp să te opreşti.
aici ori îţi preţuieşti anii fragezi, ori cazi pradă timpului.
aici nu aşteaptă nimeni după tine până te hotărăşti dacă vrei să trăieşti sau nu.
aici o faci.
pur şi simplu O FACI.
aici nu te gândeşti la urmări.
aici acţionezi ca şi cum ziua de mâine nu există.
sunt doar zile de tinereţe, nu astăzi sau mâine.
totul se uniformizează.
aici râzi şi rişti,
răneşti şi eşti rănit la rândul tău,
citeşti şi dezbaţi,
asculţi şi îmbrăţişezi,
săruţi şi păcătuieşti,
înnoţi şi te nisipeşti,
strigi şi hohoteşti,
aplauzi, fredonezi, filmezi, postezi.
te pierzi şi te laşi găsit,
te joci şi te laşi iubit,
te descoperi şi te reinventezi.

aici e imperiul meu. dincolo, comunitatea indiferentă.







nekta
sunt un stix.
gata să mă rup în două bucăţi la primul contact.
mă simt foarte plânsă.
mă simt frumoasă, dar lipsită de valoare.
ca un saltimbanc gata să devină prost în orice moment.
gata să-i facă să râdă.
dar nu au oare paiaţele inimi ?
sub stratul de pudră nu au ascuns oare feţe triste ?
dincolo de cortină, animatoarea nu are oare anxietăţi ?
nu aşteaptă o floare ?
un sms cu „ îmi lipseşti ”
sau o invitaţie la o cafea ?

oamenii au aşteptări de la tine, clownule. au plătit un bilet.
fă-i să râdă.
n-au ei habar ce e dincolo de hainele ridicole şi nasul roşu.
plus că nu de asta te-au strigat.
tu fă-i să se simtă bine.
cui îi pasă de tine, adunătură de petice ?



„ şi tu chiar crezi că oamenii frumoşi sunt fericiţi ? „
„ nu, lucas, nu mai cred.”
nekta
când stai noaptea în mijlocul naturii, în jurul focului şi corturile s-au umplut de linişte, o îmbrăţişare îţi conferă siguranţă.
iată deci paradoxul: suntem capabili să simţim siguranţă în cel mai nesigur loc,
în sufletul sălbăticiei.
nekta
cred cu certitudine că lumea în care trăim suferă de o grozavă lipsă de comunicare.
oamenii îşi povestesc banalităţi, ce filme au mai văzut, cu cât au cumpărat roşiile, ce au gătit ieri, îşi plâng durerea de spate, discută despre meciul de aseară, despre vreme sau criză.
mă deranjează foarte foarte tare haosul ăsta creat.
şi mă mai deranjează cum oamenii au găsit ideea de criză drept o cauză a tuturor neplăcerilor lor, cum oamenii se dezbracă de orice vină şi se victimizează, etichetând această criză drept principala responsabilă a tot ce se întâmplă la momentul actual în ţară.
am impresia că oamenii se ascund după noţiunea de criză şi respiră uşuraţi ca şi cum vinovaţii nu sunt ei.
dar om cu om cârmuieşte lumea, om cu om ar trebui să o şi salveze.


oamenii nu mai sunt învăţaţi să lupte, nu mai ştiu adevărata definiţie a unui act brav.
oamenii au scos treptat termenul de „erou” din lexicon şi au refuzat să mai treacă de barieră.
de aceea, în tot mai multe conversaţii apar limitele.
oamenii singuri şi-au impus un număr de subiecte pe care să le abordeze.
se limitează la fleacuri, chestii comune, discuţii superficiale şi nu se mai angajează într-un dialog care duce spre suflet, spre cunoaşterea de sine.
prea puţini oameni îşi mai caută esenţa şi prea puţini îşi cunosc valorile morale.
prea mulţi dintre noi se subestimează şi prea mulţi se tem.


ies deseori cu diverse cunoştinţe la un suc, o cafea, fiecare după preferinţe şi mă trezesc la un moment, după ce discuţiile şi fineţurile tipice s-au epuizat, că nu mai avem nimic să ne spunem.
lucrul ăsta mă omoară.
suntem 3 oameni în jurul unei mese, în centrul terasei, în centru parcului, care tac. aruncă priviri la celelalte mese, îşi mai zâmbesc, dar tac. pur şi simplu tac.
şi de fiecare dată observ cum le e sete de comunicare, nu de cafea.
le lipseşte o ceaşcă bună de cuvinte veritabile, dar ei nu îşi dau seama de asta.
încerc de multe ori să intru mai mult în sufletul receptorului, dar oamenii nu sunt antrenaţi pentru astfel de discuţii şi atunci schimbă subiectul foarte rapid.
arată o uşoară indiferenţă şi caută să se încuie pe dinăuntru.
cred că le e teamă să se cunoască pe ei înşişi şi le e teamă şi de reacţia celorlalţi.


intenţionez să am un copil în viitorul îndepărtat.
aş vrea ca în momentul ăla să ma simt fericită că am dat viaţă, nu să mă simt vinovată că-l aduc într-o lume contaminată de virusul ăsta al deficitului de comunicare.
nu aş prefera să fiu mama unui copil „bolnav”.
nekta
mi-au trecut prin mâini de-a lungul anilor o groază de sentimente.
şi abia ziua de azi mi-a tras o palmă
şi mi-a legat un semn de exclamare exagerat după gât,
să-l car după mine până când o să mă-nvăţ minte, cică,
să nu mă mai joc cu sentimentele oamenilor.
Etichete: , 6 comentarii | edit post
nekta
vezi cum se schimbă atâţia din oamenii pe care-i cunoşti.
se dezbracă de zâmbetul cu care i-ai găsit la începuturi, îşi pun în cuier vechile obiceiuri, vechile expresii şi fug goi spre schimbare.

observi apoi cum vorbeşti cu ei şi le simţi lipsa. dar îţi lipsesc ei de la începuturi, şi nu ei modificaţi.
şi-atunci ce faci ?
nekta
viaţa nu e roz.
dar pensula e în mâna ta.
de tine depinde cum o fardezi.
nekta
mă bucur în fiecare zi de statutul meu de femeie şi de arta de a face cumpărături.
unele văd shoppingul ca o necesitate,
pentru altele este un chin,
altele îl văd ca un sport,
pentru mine...... shoppingul înseamnă artă.
iar bărbaţii.... bărbaţii deşi ne ceartă fiindcă avem febra asta a cumpărăturilor, acolo înăuntru ei ne iubesc pentru asta.
ne iubesc pentru că suntem răsfăţatele lor şi ei sunt conştienţi de faptul că shoppingul e o chestie a noastră.
aşa cum e fotbalul sau orice alt sport pentru ei.

unele lucruri ar trebui să rămână la stadiul de taină, de aceea merg pe ideea că la shopping nu se cere să te însoţească iubitul.
o să se plictisească extraordinar şi îşi va pierde răbdarea încă din primul magazin. nu vrei un iubit nervos, right ?
plus de asta, de ce să îl chinui ?
du-te singură. simte-te liberă să probezi câte rochii ai poftă şi dansează în oglindă. simte-te frumoasă! simte-te femeie!

şi seara.....seara e cea mai bună parte.....când îţi surprinzi iubitul cu noua ta rochiţă.
şi o să te adore fiindcă împrăştii atât de multă feminitate, o să adore mătasea ce-o porţi şi felul cum îţi subliniază formele apetisante.
şi nu în ultimul rând o să iubească felul în care materialul alunecos îi ghidează mâinile spre coapsele tale.
ăsta e farmecul.
Etichete: 10 comentarii | edit post
nekta
am primit un joculeţ cu tema „lucruri pe care îmi place să le fac”.

1. îmi place să ASCULT. mă fascinează oamenii si poveştile lor.
2. îmi place să DANSEZ. mă simt liberă, tânără şi fericită când dansez.
3. îmi place să SCRIU. despre orice. şi cel mai mult îmi place să-i trimit sms-uri. dar asta când sunt îndrăgostită.
4. şi îmi place să RÂD. cu poftă. şi thanks God că am prieteni care au grijă de asta 24 din 24.
5. imi place să SĂRUT. la nebunie :)

gracias julie pentru joculeţ.
Etichete: 5 comentarii | edit post
nekta
sunt copilul care se murdăreşte cu ciocolată.
sunt adolescenta care dansează în ritm alert.
sunt romantica incurabilă care subliniază citate.
sunt artista care îmbracă roluri.
sunt timida care nu sărută prima.
sunt suportera care aclamă din tribune.
sunt femeia plină de pasiune.
sunt pictorul buimac în varianta feminină.
sunt poştaşul cu scrisori de amor.
Etichete: 5 comentarii | edit post
nekta
de obicei, imediat după ce o persoană îmi complimentează vreo postare, sau chiar blogul în întregime, urmează tipica întrebare: „LA CE PROFIL AI FOST?”
„LA FILO” zic eu.
„ ŞI UNDE AI INTRAT?”
„LA JURNA.”
„AAAAAA, PĂI DEAIAAAAA. „
în momentul ăla ei îşi pierd interesul.
aşa, ca şi cum asta ar fi fost explicaţia. aşa ca şi cum tot ce scriu eu mă învaţă la şcoală şi eu nu am niciun merit pentru blogul ăsta.
aşa reacţionează ca şi cum ........„ PĂI MĂ CHIAR GANDEAM CĂ N-AI CUM SĂ FII TU AŞA SMART SĂ SCRII DINASTEA SINGURĂ.”
ideea era că nu consider că articolele blogului ăsta se datorează faptului că am fost la filo sau că sunt la jurna.
pentru că şcoala m-a învăţat chestii standard, chestii deja definite. şcoala nu m-a învăţat să visez, să simt, să cred.
mai mult decât atât, şcoala a încercat să înlăture din procesele afective.
şcoala nu a însemnat apropiere, ci distanţare, limite.
şi atunci vă întreb dragilor, cum credeţi voi că articolele astea toate sunt meritul unui amărât de profil ?
Etichete: 37 comentarii | edit post
nekta
mi-e aşa dor să încep clasa a 11a
şi mi-e aşa de dor de hinţile de la izvor,
de frappeurile din apartament
de pensule şi fluturi din carton,
de portocale,
pufuleţi
şi pepsi light la 2 jumate,
de vremurile noastre bune.
când lumea juca ping-pong,
lipea post-its pe pereţi,
citea tot ce prindea,
era simplă şi ştia să trăiască.


Etichete: 14 comentarii | edit post
nekta
iubitule, să adorm vreodată înaintea ta ar fii un adevărat risc.
în felul ăsta nu numai că mi-aş pierde din şarmul ce-l deţin, dar m-aş simţi şi monitorizată.
mi-ai controla fiecare mişcare.
şi dacă s-ar întâmpla să vorbesc în somn m-ai goli de orice mister, mi-ai afla orice secret, mi-ai auzi orice cuvant ce-l gândesc şi totuşi aleg să nu-l fac public în timpul zilei.
şi m-ai putea tachina în viitorul apropiat.
iar eu m-aş simţi pustie,
căci ce este o femeie fără stropul ei de mister ?
nu, sub nicio formă nu o să adorm vreodată înaintea ta.....
Etichete: 7 comentarii | edit post
nekta
acum că am auzit iar trenul după un timp în care încetase să vorbească am simţit că e vară iar.
şi că nopţile de vacanţă sunt cele mai bune confidente. fiindcă ele ascultă, dar nu răspândesc taine asemeni omului, ci le desfac în zori să le topească Soarele.
Etichete: 0 comentarii | edit post
nekta
îţi dai seama câtă lume te citeşte abia după ce încetezi să mai scrii.
postarea asta şi toate cele care vor mai urma vi se datorează,

într-o considerabilă parte, vouă.
e emoţionant să vezi câtă lume crede în tine.
cu alte cuvinte, MUŢUMESC.
ştiu ei care.

oficial, blogul tocmai a venit din vacanţă.

______

* am sters toate articolele vechi si le-am repostat doar pe acelea care, cred eu, chiar meritau.
de aceea lipsesc commenturile.
Etichete: 6 comentarii | edit post
nekta
...uite, cum să îţi spun eu..

dacă prietenii mei mi-ar acorda un pic mai multă iubire,
dacă oamenii de lânga mine ar fi un pic mai optimişti,
dacă aş auzi un pic mai multe da-uri decât nu-uri,
dacă ziua ar dura un pic mai mult,
dacă aş fi fost un pic mai atentă,
dacă trecutul ar durea un pic mai puţin,
dacă lumea ar fi un pic mai spontană,

....... viaţa mea ar fi un pic mai bună .
nekta
şi când ai poftă de copilărie, fură cireşe, joacă de-a v-aţi ascunselea, aleargă desculţ şi înalţă zmeie.
şi descifrează codul norilor, căci formele în care se îmbracă vântură zâmbete.
şi cerul e o scenă deschisă.
şi sari spre Soare, copile, căci şi el are chef de joacă.
şi nu te lăsa prins în ghiarele electronicelor,
şi nu tăia sforile zmeului.
căci ele sunt salvarea ta.
nekta
îmi place la nebunie mirosul de ziar proaspăt tipărit, de librărie cu cărţi noi,
de bibliotecă cu cărţi vechi, de parchet zgomotos.
aş trăi într-o librărie,
aş face dragoste într-o librărie.
m-aş trezi dimineaţa înaintea ta
şi aş alege un citat din infinitul ăla de rafturi.
şi te-aş trezi cu el.
în şoaptă.
şi-o să-mi confirmi că l-ai înţeles prin săruturi multe multe.
tu întotdeauna înţelegi.
.....sau înţelegeai : )
nekta
şi parcă vara mă imită când îşi schimbă soarele-n ploi.
şi vara schimbătoare, şi eu imprevizibilă.
şi când am poftă de cireşe ea poartă căldură,
şi când am poftă de o discuţie cu mine ea poartă ploaie.
şi când am poftă de călătorii ea poartă curcubee.
şi când am poftă de basme ea poartă vânt.
şi uite aşa găseşte soluţii pentru toate poftele.
şi ne descurcăm.
şi-i bine în inima mea.
nekta
„am citit pe blogul tau că îţi place să citeşti mesaje când te trezeşti. te iubesc.”

„s-a deschis gradina de vara. hai aici.”

„ioi ce soada esti. si eu te iubesc mai mult decat pe patrice. daca s-ar putea m-as muta in RING si te-as lua si pe tine.”

„luv you too and I miss you”

„noh că avem acum de unde să ne luam îngheţată. au apărut ambele.”

„mă uit la pokemon. ieri m-am apucat de colorat. o iau razna rău de tot.”

„am găsit compot de căpşuni”

„mă gandeam să punem toţi bani şi să îl luăm de ziua ei un player lui gâsca”

„hola. cum te simţi? nici o şansă să vii azi la paradă?”

„mi-am consumat toate minutele din cauza ta”

„oooo...nu mi-o trecut prin minte şi deja ţi-am luat locul. şi să vezi no că o întrebat doamna rusu de tine. era şoadă doamna.”

„aseară a cântat tiesto în obsession.”

„tu ce faci de earth hour?”

„şi nouă ne e dor de tine. un weekend fără condimentul principal o să treacă greu. te iubim mult mult până la doamne doamne şi înapoi de un infinit de ori.”


„mai este din meci?”
nekta
m-am distrat în liceu.
o să mă distrez întotdeauna.
n-o să mă opresc niciodată. o să fiu ca un carusel.
o să am întotdeauna viziuni, vise şi coincidenţe teribile.
o să râd ca o nebună şi o sa plâng în hohote.
o să ating buze şi-o să hipnotizez.
o să încalc reguli.
s-a zis cu tine, răsfăţel. n-o să te mai vreau, n-o să îmi mai pese de tine,
te scot afară din inima mea.
nu-ţi mai scriu numele la spate de caiet,
nu ţi-l mai scriu nici în nisip.
n-o să mai fi tu ăla pentru care schimb cercei.
nu-ţi mai zâmbesc eu ţie. o să fie alţii. mulţi alţii.
dispari, dragule ! hai, ai două secunde.
ieşi!
eşti cel mai mare prost din toată lumea asta şi cândva o să-ţi dai seama că sunt cea mai bună pentru tine.
EU.
şi ţi-ai pierdut ani din viaţă cu cealaltă. că nici măcar nu e iubire. e obişnuintă.
şi mai şti ceva? ia-ţi toate mesajele înapoi.
n-am nevoie de oameni cu dublă personalitate lângă mine.
nu-ţi voi mai găti, nu voi mima plăcere, nu vom goni spre curcubee.
nu te voi săruta de noapte bună, nu te voi săruta de bună dimineaţa.
şi, doamne, ce mult te-am mai iubit.
dar, lo siento mucho, mă aşteaptă atâţia pantofi în mall, atâtea party-uri, atâţia oameni noi şi vechi, atâtea cuvinte, atâtea dimineţi. să n-ai impresia c-o să le mai ratez pentru tine.
fii drăguţ şi nu mai veni noaptea în vreun vis. nu pe tine te vreau acolo, m-ai înţeles?
lumea o să te uite, răsfăţel.
începând de azi, 24 mai 2009, eu am ieşit din nenorocitul ăla de trecut, te-am scris pe lista cu foşti.
o să te ciocneşti de mine prin disco, o să mă vezi în vreun film, uneori pe stradă.
ai grijă cum îţi întorci privirea să nu facă iubita ta fără breton vreo scenă în public.
vai, vai, vai.
hai, pupici, get outta here.

nekta
ştii ce ar trebui să faci tu azi ? să RÂZI. da, să râzi.
să râzi că ţi-a picat pastă de dinţi pe piele şi tricou,
să râzi că ţi-a plecat troleul din faţă,
să râzi că ai obosit deageba fugind după el,
să râzi că şoferul era nervos.
ar trebui să ADMIRI. nu în fiecare zi râzi în faţa ghinioanelor de dimineaţă, right ? so, admiră-te pentru atitudinea ta foarte joviala de mai înainte.
admiră apoi soarele somnoros şi toate feţele care apar pe parcurs în staţie.
unii sunt în întârziere, alţii prea punctuali,
unii merg în aceeasi direcţie cu tine, alţii vor coborî la gară,
unii o să-ţi zâmbească, alţii nici n-o să te observe.
tu admiră-i. habar nu ai câţi te-au admirat pe tine de când ai primit viza spre lumea asta şi până azi.
nu uita să SCANEZI. atenţie, necesită subtilitate. nu sunt admise privirile insistente.
scanează cu stil. păstrează ce-ţi place.
ÎMBRĂŢIŞEAZĂ. pune toate trăirile tale umane, toate gândurile bune, toată dragostea într-o îmbrăţişare. nu te feri să le dai mai departe. se impregnează în tricoul persoanei pe care-o iei în braţe şi implicit în corpul ei.
la rândul ei, persoana x are trăiri, gânduri, dragoste.
se adaugă toată dragostea, gandurile şi trăirile tale expediate anterior.
de rezultat se bucură următoarea persoană îmbrăţişată.
sau na, următoarea persoană care-i poarta tricoul persoanei x. te-am zăpăcit ?
.. daca tot e pe trend chestia asta cu împrumutatul hainelor.
la fete, în special.
ideea era să îmbrăţişezi. e un ciclu continuu.
ASCULTĂ. trage cu urechea. o să vezi că zilnic afli o mulţime de chestii de care, mai devreme sau mai târziu, mâine sau niciodată te vei lovi.
unii o sa te surprindă prin ce spun. poate nici nu îţi imaginai că au un mod atât de intens de a privi viaţa şi îi credeai altfel.
desigur, alţii o sa te surprinda în alt sens cu judecata lor limitată.
din nou, păstrează numai ce îţi place.
CITEŞTE. citeşte ce ai tu chef, nu ce ţi se impune. citeşte când ai tu poftă, nu când au ei.
cărţile cerute la şcoala n-o să te iniţieze aşa cum se pretinde. citeşte ce ii place minţii tale, ce îţi stigă firea.
tot ce ştiu, ştiu din literatura universala si proprie experienţă şi explorare.
nici tu nu ar trebui să citeşti obligat, nici copilul tau, nici copilul copilului tău.
MIŞCĂ-TE. aleargă, corpul tău te va iubi pentru asta.
sau dansează. ştii senzaţia de oboseala cauzată de dans? e pentru că si inima ta dansează în interior. şi inima inimii tale dansează în inima ta. şi tot aşa.
deci practic n-ai cum să dansezi singur niciodată. o să fie mereu o mie de inimi interne care dansează în tine. corpul tău e un club.
şi ştii cât de viu îţi simţi pulsul după ce dansezi, da? te-ai ţicnit dacă crezi că numai o inimă provoacă bum-bum-ul ăla. e de fapt basul inimii inimii inimii ..inimii tale. that explains everything.
COLOREAZĂ. colorează-ţi pereţii, draperiile, pielea, timpul. monotonia e monotonă. nu-ţi fie teamă de schimbări. oamenii adevăraţi zâmbesc oamenilor coloraţi.
MĂNÂNCĂ. nu te prosti cu toate dietele posibile. hrăneşte-te. corpul tău trebuie să reziste tuturor situaţiilor în care-l pui. ai dreptul să mănânci ciocolată. la fel cum ai şi dreptul să te mişti. păstrează mereu un echilibru.
EXPRIMĂ-TE. scrie, povesteşte, sună. nu uita să te eliberezi. spune ce simţi fără să te ruşinezi de opinia ta. eşti o persoană cu multe calităţi, ai încredere în tine.
IUBEŞTE. iubeşte cu toate cele o mie de inimi.
nici nu ai idee câtă lume te iubeşte pe ascuns.
tu, omule, lasă-te iubit.
EXPLOREAZĂ. nu-ţi fie teamă de necunoscut. când descoperi melodii, cărţi, oameni, locuri noi senzaţia-i unică.
mergi la concerte. CÂNTĂ.
FI IMPASIBIL bârfelor. semi-oamenii o să-ţi analizeze gesturile, hainele, faptele, viaţa foarte des. şi asta înseamnă că semi-vieţile lor nu ajung un nivel suficient de roz pentru a fi trăite la intensitate maximă, cum e viaţa ta. o să rămână întotdeauna la stadiul de „semi”.
ei vor staţiona, tu vei evolua.
JOACĂ ROLURI. nu uita la final să te întorci la tine.
MULŢUMEŞTE pentru ca ai, mulţumeşte pentru că eşti.
VISEAZĂ.
FI RECEPTIV la nou.
ia, uită-te puţin la mine. da, eşti cel mai frumos om pe care l-am văzut în ultimul timp.
ASUMĂ-ţi riscuri.
ÎNVAŢĂ. învaţă să râzi, admiri, scanezi, îmbrăţişezi, asculţi, citeşti, mişti, colorezi, mănânci, exprimi, iubeşti, explorezi, cânţi, joci, mulţumeşti, visezi cât mai des.
nekta
îmi place inboxul plin dimineaţa.
mailurile au efect pozitiv asupra feţei. în sensul ca ele dau startul surâsului şi satisfacţiei.
şi le citesc cu poftă, gust şi miros de cafea.
dar înainte de mailurile de dimineaţă îmi plac sms-urile de dimineaţă.
sms-urile alea pe care le primeşti noaptea şi le deschizi dimineaţa.
alea în care cineva îţi zice că te iubeşte.
nekta
ce se poate spune despre schimbari?
prietena mea cea mai bună a împlinit 20 ani.
uau, nu?
douăzeci.
mi se întâmplă uneori să mă văd pe mine în persoana ei. adică să îmi măsor vremea în funcţie de ea. întotdeauna eu o să am cu un an mai puţin. şi când ea se hotărăşte să mai crească un pic, eu o urmez.
ca şi cum ea ar fi începutul unui şarpe, iar eu restul corpului ce continuă direcţia.
îmi amintesc că eram la grădi, în sala de mese şi doi gemeni susţineau că la 20 ani eşti foarte batran si că umbli cu cârja.
i-am povestit dupaia lui mami ce-am auzit si a zis că nu-i deloc adevărat şi că la 20 ani eşti tânar. încă buni o aproba.
nu ştiu de ce, tot timpul înclinam să cred tot ce îmi ziceau copiii decât să o cred pe mami.
odată am crezut că un sconcs fuge mai repede decât o maşină, fiindcă aşa zicea adina.
ideea e că mama avea dreptate, la 20 ani eşti foarte tânăr, viaţa acum începe.
( zic că viaţa acum începe la fiecare aniversare : )
şi nu numai în asta avea dreptate mama.
avea dreptate şi când zicea că o să tânjesc în liceu dupa zilele când eram rugată să dorm de amiază – that is soooo right! acum mă rog să am un pic de timp să dorm.
sau când zicea că dupa ce am permisiune să merg la orice party, la orice concert....nu o sa mă mai agit să merg....avea dreptate, să ştii.
când eram mai mică abia aşteptam să fac 15 ani să mă lase la disco, la alea alea şi uită-te la mine acum....
cred că de toate asta îţi dai seama odata cu vârsta şi că mama ţi le tot repetă fiindcă ăsta e rolul ei şi..aşa trebuie.
şi mai cred că prin asta trece fiecare generaţie.
îţi dai seama cât ai crescut şi când te loveşti de clişeele „vai, dar să nu-mi zici că e fata ta. aşa mare e ?! treceam pe lângă ea şi nu o recunoşteam. vaaaai că numai când erai numai un pic.”
am crescut la propriu, la figurat.... şi înţelepciunea a venit pe parcurs.
nekta
mă gândeam cât de ghinionistă trebuie să fiu:
întotdeauna îmi pleacă troleul din faţă,
niciodată părul nu rămâne cum îl aranjez dimineaţa,
râsetul meu e uneori prea zgomotos.
când eram mică nu prea ştiam să sar elastic,
n-am avut niciodată o păpuşă barbie originală,
nu eram şi nu sunt deloc fotogenică.
în zilele cu bălţi reuşesc fără prea mare efort să ma stropesc până la genunchi.

dar apoi m-am gândit cât de norocoasă trebuie să fiu:
părinţii mei sunt cei mai amuzanţi oameni de pe planetă şi viaţa în căminul nostru se aseamănă cu un serial de televiziune.
nu mă plictisesc niciodată şi când spun niciodată asta înseamnă.. niciodată.
mama mea găteşte cele mai tari mâncăruri vegetale,
tatăl meu face rime la minut,
radu îmi demonstrează mereu că nu eu sunt cel mai mocait om din lume.
sunt foarte norocoasă fiindcă am chei şi înţeleg oamenii,
deschid uşi nevizibile cu ochiul liber.
sunt oameni şi oamenii.
unii mă invită în interiorul lor înainte chiar de a-şi da seama că o fac.
alţii pun câteva coduri uşor de descifrat prin metoda zâmbetului sau a intonaţiei cordiale.
sunt şi oameni care-şi izolează uşile cu un strat de false aparenţe, oameni care te mint. ale căror atitudine indică negru, dar cuibul încuiat din interior este, în esenţa lui, un alb.
dar sunt şi alţii care ar pune şi săgeţi spre uşa lor numai să te convingă să intri.
uite, ştii cum e? la genul ăsta de oameni prefer să stau numai aşa...în prag...să arunc o privire şi să închid uşa.
pe exterior.

toţi aceşti oameni cu toate uşile lor mă fac să ma simt norocoasă.
oamenii cu poveştile lor private, oamenii cu poveştile lor publice mă inspiră.
variez.
sunt într-o permanentă schimbare, iar voi, cei ce mă încercuiţi contribuiţi voluntar sau involuntar la formarea mea ca om.
eu nu pun uşă.
am aşa, un muşuroi interior.
e simplu: ca să intri trebuie să nu ai fobie de necunoscut. să nu fugi.
astea-s regulile.
în rest, înaintarea în coridor depinde de tine şi personalitatea ta.
unii cad înăuntru cu nonşalanţă,
unii se împotmolesc pe parcurs,
unii, în graba lor de a coborî, îşi pun singuri bariere,
iar alţii doar au avut impresia că vor să intre.
nekta
am luat de la o mână de copii o boală.
un virus.
asa...cam in urma cu patru ani.
virusul vieţii joviale.
se manifestă prin exces de bună dispoziţie.
se transmite de la om la om, în funcţie de personalitatea lui.
persoanele negativiste, cârcotaşe şi haine vor fi lipsite de acest virus.
and this is more than perfect .
si daca ai vreodata o zi imbufnata,
in care si soarele e imbufnat
si nu se arata.....cheama-ne.
strange vechea trupa. cu gramatica am stat intotdeauna grozav ( kiddin`)
iti conjugam instantaneu verbul „a rade”.

ANA
RADU
DINO


...and my LUCAS....in a while..: )
nekta
cus i`m a sagittarius and i like
exploring, discovering, visiting NEW PLACES :)
searching, finding, having NEW IDEAS : )
breathing, inspireing, listening MUSIC : )
dancing, dreaming, living AT THE SEASIDE :)
nekta
aleea care duce spre radu si ana mirosea toata a mancare.
mirosea asa a pranz de duminica.
m-am gandit ca pe aleea aia trebuie sa fii ramas toate desenele noastre cu creta,
toate castelele cu printesele lor,
postasul gicu,
sotronul,
coliba,
jocul meu cu jetoane,
mima,
telefonul fara fir,
am venit din america
si jocul ala cu tari si o minge aruncata-n aer al carui nume imi scapa acum.
m-am gandit cat de mici, murdari, energici, rai, buni eram atunci.
nimeni nu se mai joaca acum cum ne jucam noi.
nimeni nu mai insira vasute pe 4 banci,
nimeni nu mai zice „sarumana, georgi vine afara?”
nimeni nu mai canta la „ploaia stelutelor” in spatele blocului,
nimeni nu se mai joaca de-a oamenii mari.
si asta pentru ca acum suntem oamenii din joc.
uita-te..
uita-te la noi.
ne-a transformat.
ne-a luat jocurile.
TIMPUL.
e un hot.
s-a jucat cu jocul nostru.
si-o face-n continuare.
am crescut. am crescut si suntem gata sa ne inaltam spre alte alei.
dar stiu, mai devreme sau mai tarziu,
o sa ratacim pe o alee care duce la origini. la aleea NOASTRA cu povesti.
nekta
am visat un creion vorbitor.
mi-a zis ceva de doua suflete, de-o scoica, de-un sarut in graba,
de pierderi, de nasta, de trial, de-o gara, de-un chiul, de-o banca-n noiembrie.
aberatii.
si-a tocit tot varful, atat se agita sa-mi schiteze ce vorbea.
nu stiu, era nebun.
esti frumos cand dormi dimineata si cade soare-n porii tai.
ti-am lasat cafeaua pe pervaz.

p.s. am sorbit si eu o gura, nu ma puteam abtine.
oricum ma dadeau de gol buzele.

miss you always you.
nekta
[ mi-am găsit acest articol în commenturi pe hi5, pe forumuri şi bloguri. recunosc, doare. doare sa vezi cum altii nu au un strop de bun simt sa utilizeze macar ghilimele. las totusi articolul aici si celor care îşi însuşesc cuvintele mele le-aş spune că sunt artificiali şi absolut deplorabili. fakers! :) ]



Daca Mircea Cartarescu a gasit atat de multe motive pentru care iubeste femeile incat le-a publicat intr-o carte, noi, femeile, de ce nu am gasi la fel de multe motive pentru care iubim barbatii?
Va spun eu de ce iubim barbatii :)
Ii iubim pentru ca fara ei nu am fi complete, ii iubim pentru ca dimineata au un zambet somnoros, ii iubim pentru ca au buze carnoase care implora saruturi.
Ii iubim pentru ca atunci cand ramanem la ei peste noapte dormim in camasa lor.
Ii iubim pentru ca ne protejeaza, pentru ca ne aduc flori, pentru ca ne tin in brate, pentru ca au umeri fini si incitanti.
Ii iubim pentru ca sunt atat de draguti cand se fastacesc sa ne spuna cateva soapte de iubire, ii iubim pentru ca sunt al naibii de sexy in echipamentul de baschet, ii iubim pentru ca le place cum gatim.
Ii iubim pentru ca in viitor vor fi tatici grozavi, pentru ca gasim un sprijin in ei, pentru ca uita de aniversarea noastra si sunt asa dulci cand isi cer scuze, ii iubim fiindca incearca sa isi ascunda sentimentele, dar dupa un pahar, doua te fac sa te simti cea mai iubita femeie din lume.
Alte motive pentru care ii iubim, doamnelor?
Ii iubim findca joaca fotbal in fata blocului cu piticii din scara, ii iubim pentru ca palmele noastre se pierd in palmele lor, ii iubim pentru ca-si pierd rabdarea cu noi in magazine.
Ii iubim pentru ca par atat de inalti pe langa noi si asta ne ofera siguranta.
Ii iubim pentru ca se topesc atunci cand plangem, ii iubim pentru ca ne alinta cu diminutive, ii iubim pentru ca fac jogging si se intretin.
Ii iubim pentru ca uneori ne vine si noua o pofta sa-i ciupim de fund cand poarta jeansi..
Ii iubim pentru ca au un zambet smecher, ii iubim pentru ca stiu sa pastreze un secret mai bine decat noi, femeile, ii iubim pentru ca iubesc sa ne necajeasca.
Ii iubim pentru ca ne facem o mie de griji cand gonesc cu motorul si respiram usurate cand intra intregi pe usa si striga: „honey, i’m home!!!!!”.
Ii iubim pentru ca ne scriu sms-uri, ii iubim pentru ca-n cluburi vorbim la ureche, ii iubim pentru ca ne cuceresc, ii iubim pentru ca ne invita la dans.
Ii iubim pentru ca se pricep la toate lucrurile la care noi nu ne pricepem: ii iubim pentru ca stiu sa monteze un robinet, pentru ca pricep la computere sau pentru ca schimba uleiul la masina.
Ii iubim pentru ca ne fac sa radem cu pofta, ii iubim fiindca se joaca in parul nostru, ii iubim fiindca intorc capul dupa noi pe strada.
Ii iubim pentru ca ne deschid portiera, pentru ca sunt puternici si ne ajuta cu bagajele.
Ii iubim pentru ca sunt foarte buni enterteineri, pentru ca ne scot la plimbare, ii iubim pentru ca le e foarte greu sa gaseasca un cadou pentru noi, ii iubim pentru ca poarta tenisi, ii iubim pentru ca le plac trip-urile cu cortul si fiindca sunt dezordonati.
Ii iubim pentru ca sunt foarte hot cand iasa de la dus infasurati in prosop, ii iubim pentru ca tricourile lor au un miros irezistibil, ii iubim pentru ca ne suporta toate mofturile.
Ii iubim pentru ca merita sa fie iubiti si pentru alte inca 1001 motive.
Cu alte cuvinte...........VA IUBESC, dragilor.
nekta
despre nemulţumiri la ce folos să vorbim?
să încep să mă plâng?
să vă plângeti şi voi?
să umplem Terra de smiorcăieli?
infectă idee.

despre mulţumiri?
ce ar fi de spus?
nu le urca la suprafaţă.
ţine-le-n cufăr.
altfel ţi le fură.

să vorbim despre prieteni?
când i-ai numărat ultima oară?
câţi ai?
atâţia?!
eşti sigur?
în locul tău n-aş fi.

vorbim despre......

copilărie?
incipit.
prima carte citită?
aspiraţie la necunoscut.
primul an de liceu?
buzunar cu amintiri.
prima iubire?
gust amar.

azi nu mai vorbim despre nimic.
azi vă invit să tăcem.
ne curăţăm de vorbe.
de ce zgomot?
vreau să inhalez linişte..
nekta
ma enervezi ca esti mut.
un mut!
asta esti.
ma enervezi ca te-ai lasat atunci asa usor batut si ma enerveaza acum toate visele in care ne sarutam ca doi nebuni.
ma enerveaza ca dimineata plang de nervi.
fix cand credeam ca i’m over it. pentru ca era si timpul, zau.
mie in locul tau mi-ar fi rusine sa tot apar asa.
nu te poti juca la infinit.
ma enervezi pentru ca esti asa un mut! pentru ca astepti sa te intreb eu.
dar de ce sa te intreb eu? tie de ce ti-e frica?
tie de ce nu ti se opreste respiratia cand ma vezi pe coridor? pentru ca mie una mi se opreste!
esti prost.
habar n-ai cate trenuri puteam numara si cati cercei as fi schimbat pentru tine.
cate biletzele iti puteam strecura in buzunar si in cate locuri te puteam duce sa visezi.
habar n-ai.
nu poti sa faci schimb de suflete si apoi sa te ascunzi ca un las.
nu poti!
n-am inteles niciodata cand ti-ai luat sufletul inapoi asa cum n-am inteles cum te-ai putut indragosti de o fata care nici macar nu are breton.
ma enervezi pentru ca doare.
nekta
verile-s cea mai buna parte a anului.
cu haine lejereeeeee si multa lene in timpul zilei.
cu jaluzele cazute,
piele descoperita,
dusuri dese,
galetute cu inghetata,
si socata rrrrrece.

lumea-i fericita vara.
cel putin, lumea mea.
si a „alor mei”.

peste zi nici sa-ti dezlipesti buzele nu-ti vine.
ti-e prea lene sa vorbesti.
te pierzi in pat cu o carte
si faci din cearceaf un bulgare cu degetele picioarelor.
te-ntinzi si zambesti perpetuu.
vara se poarta zambetele.
si serile.....
serile-s geniale.
cand treci pasarela in rochita si un aer rece iti gadila picioarele.
si stii ca sus in apartament e toata gasca
si-s toate frappeurile.
si stii ca e ultima vara......
si-o avalansa de litere iti loveste buzele
de parca ar vrea sa zica tot ce n-ai zis
in timpul zilei.
si nu vrei sa ratezi niciun minut.
fiindca-s serile voastre de vara.
ultimele-n formula asta.
si-o sa-ti fie dor.
nekta
iubitul meu mi-a facut cadou un nor.
traim intr-un balon si ne ridicam usor.
aerul ne poarta
intr-o lume fara harta,
zilele sunt calde,
noptile-s toate albe.
respiri, razi, saruti pan-ametesti.
n-ai cum sa nu iubesti.

iubitul meu mi-a facut cadou un soare.
i-am luat bilet de tren si-a ajuns cu noi la mare.
i-a zgariat nisipul a saisprezecea raza,
si s-a trezit nauc din somnul lui de-amiaza.
asa c-a urcat langa nor,
ne-au salutat in cor,
s-au indragostit ca-n povesti,
n-ai cum sa nu iubesti.
nekta
daca as fi nor, te-as invita sa dormi pe mine.
daca as fi vedeta, mi-as cauta numele pe google.
daca as fi clepsidra, mi-as deşerta nisipul la 16 ani.
daca as fi mazare, as fi cea din reclama bonduelle.
daca as fi o zi, as fi vineri.
daca as fi o luna, as fi august.
daca as fi cafea, te-ai droga cu mine:).....
nekta
imi place la nebunie viata mea si codul
asta de “nekta” cu care lumea e familiarizata.
e asa, fara pretentii.
am fost anuntata de catre un mic prieten
ca am intrat in luna februarie.
isi facea planuri pentru vara
si-l anuntam relaxata ca e abia ianuarie.
am aflat de la el ca cea uitata in ianuarie eram eu, voi erati in februarie de ceva vreme.
recunosc, mi s-a accentuat pulsul un picut,
chestia asta cu “atunci cand esti fericit timpul trece repede” e cat se poate de valabila!
trust me.



pe 14 e valentine’s day.
stiu.
stiu ca o sa ma ciocnesc zilele astea de tot
feluri de minuni deastea din plastic sau plus.
strazile, puii de strazi, trotuarele, puii de trotuar – toate, toate o sa fie ticsite de inimi rosii cu danteluta, ursuleti care se unesc vibrand, trandafiri artificiali, lucruri ramase de anul trecut cu alte cuvinte.
pacat.
zic, pacat ca-s standarde cumva si cadourile astea de valentine’s day.
tipul se vede cu tipa la 5.
la 5 fara un sfert isi aminteste ca ar fi dragut sa se prezinte cu un cadou daca tot e ziua asta.
ia in fuga ceva de la o taraba si s-a scos si anul asta.
a scapat si ieftin, pana in 5 lei.
cam sec asa….



uite, eu, doar de 2 ori am avut iubit de valentine’s.
nu e o chestie ce o planific,
pur si simplu se intampla sa fiu lejera din punct de vedere
al dragostei in perioada asta de iarna spre foarte primavara. am fost implicata in multe chestiute:
am pictat cercelusi, mi-am pictat prin camera,
repetitii, décor, costume, spectacol, incheiere de semestru,
mai un frappe prin central park, mai cate-o zi si noapte
umplute cu bernard si flu, mai cate-un film,
una, alta, n-ai timp sa te indragostesti.
bine, dimineata cand ma ascund in plapuma simt nevoia sa surprind un EL cu-n “somn usor, iubitule”.
prin sms, daca vorbim de luni, marti, miercuri sau joi.
daca vorbim de weekend, EL ar fi plapuma in care ma ascund, desigur .
dar na, adorm si peste 3 ore imi intru iar in ritm.
o sa pice si EL in ritmul asta candva.
si-atunci sa vezi! :)
DAR, daca o sa am vreodata iubit pe 14 februarie, ceea ce imi doresc pentru viitor,
cu siguranta nu o sa-i ofer cadouri tipice.
ar merge un “te iubesc” sub ceasca cu cafea de dimineata,
poate o felicitare facuta manual gen “puzzle” si sa gaseasca bucatelele prin
buzunar / pantof / frigider.
poate un panou urias publicitar cu “te iubesc si numele lui”, sau poate l-as duce legat la ochi intr-o sala de cinema.
cand ar deschide ochii ar fi intuneric,
am fi numai doi
si un film cu secvente din viata noastra va rula especially for him.


intre timp, ploua.
e misto, e noapte si niste stropi nebuni si ei dupa viata ciobesc linistea.
am vazut singura ceva filme romanesti.
bune.
se-aud genial vocile actorilor pe vremea asta. imi place atmosfera. incomparabila.
mi-am vopsit unghiile in rosu aprins.
dau bine cu ploaia sa stii.
mi-am facut mar cu biscuite intr-un bol de portelan.
nu stiu, am asa o pasiune pentru bolurile de portelan.
nekta
camera mea miroase a vechea ei camera.
cineva sa-i spuna c-o salut.
sa-i spuna ca doare.
cineva sa o imbratiseze in locul meu.
sa-i multumeasca pentru ca m-a iubit
si a fost intotdeauna de partea mea.
cineva sa-i spuna ca imi lipseste ingrozitor
si regret orice vacanta in care am stat departe de casa ei.
cineva sa-i transmita ca sunt incompleta fara glumele ei,
fara painea in ou,
fara asternuturile reci,
fara hinta din visin,
fara sotron,
fara omul de zapada,
fara poarta cu povesti,
fara punga cu poze alb-negru,
fara ticaitul de ceas,
fara pupaza.
cineva sa-i spuna ca oriunde ar fi o iubesc..
bunicii mele.
nekta
ma enerveaza fetele care se plang iubitului lor ca sunt grase. oricum o spun numai ca sa li se raspunda contrariul. daca esti grasa si te chiar deranjeaza, slabeste si taci. daca chiar ai slabit, nu ne anunta. o sa vedem cu ochiul liber rezultatul si te vom complimenta.
nekta
ca marea e o parte din nekta stie toata lumea.
exagerand vorbind.
ca nu stie chiar toata lumea.
unii nu ma stiu nici pe mine.
nici eu pe ei.
desi mi-as dori.
rezumand, imi place marea.
dar ma chiar gandeam azi la tripurile la munte.
e o nebunie si cu muntele.
e starea aia aparte cand auzi un fermoar de cort,
zambesti luuuung si-ti urci pleoapele.
esti curios sa vezi cine s-a trezit primul din gasca.
vrei sa te ridici din sacul de dormit,
dar te plesneste naduseala aia tipica diminetii in cort.
si mai intarzii inca 5 minute
pana se infiltreaza si
litrul de noapte din cortul tau afara.
nu-ti mai gasesti slapii
si calci pe iarba aia cruda si rouata,
te intinzi la soare,
iti trezesti ochii in raul ala demential de rece
si cineva te-n-treaba cum ai dormit.
de parca de dormit v-a ars voua ;))
„neata”, fetze mahmure, painici cu gem, o bere rasuflata,
un soare jovial, urma de la sutien, jarul de azi-noapte.....
sunt chestii ce se simt numai acolo.
dam startul listei pentru august.
aduc eu gem de visine.
te bagi?
:)
nekta
ce misto era azi-vara.
reggae-n casti,
piele fierbinte lipita pe musama. in tren, claro.
nicio grija.
mare, soare, cluburi
si macaroane cu branza pe balcon.
eram morti fara saruturi,

flirturi la greu,
poze cu miile
si nopti imbracate-n zile.
cineva sa ne gaseasca vara.
ofer recompensa :)
nekta
monteaza cortul in sufragerie
si fi tu marea mea-n ianuarie
bronzeaza-ma cu pupici pe piele.
pierde-te-n undele mele.


traim, simtim, iubim, unim.
lipim, ciocnim, zambim, lenevim.
fara timp, fara maine, fara ei.
in cortul nostru suntem zei.



la ei grade minus, la noi grade plus.
noi doi pacatuim in apus.
la ei ninge, la noi e soare.
iubitule, cat te iubesc la mare!
nekta
oamenii nu ma mai vindeca.
ei ma imbolnavesc.
m-au secat pe interior.

oamenii isi vand sufletul.
si ravnesc la al tau.
....sa nu cazi in blestemul lor.
nekta
stii momentele alea care dureaza 2 secunde si in care iti vezi intreaga viata?
secundele alea nu intra in minut.
ele te intrerup,
te opresti.
le traiesti numai tu.
si cand iesi de sub anestezia lor nu mai respiri in prezent.
o sa fii tot timpul in urma cu 120 sutimi.
o sa te metamorfozezi in stafida cu 2 secunde mai tarziu decat restul.
fiindca asta e de fapt batranetea,
o stafida.
zbarcita.
nu iubesc stafidele.
nekta
copiii care iasa din spatiile ajutatoare atunci cand coloreaza sunt artistii anilor ce vor urma.
sunt copiii diferiti de restul,
care trec barierele stabilite.
incalca regula si tind spre mai mult.
spre extindere si explorare.
la gradinita sunt pusi in umbra celorlati copii care coloreaza perfect, educatoarea ii da drept exemplu negativ, iar acasa urmeaza partea „ai vazut ce frumos a desenat cristinuta? tu de ce nu poti fii ca ea?”
peste ani, pustii vor creste,
se vor imbraca amestecat,
vor privi viata din alta perspectiva decat copiii care colorau dupa regula,
vor da la teatru,
sau vor canta intr-o trupa,
sau vor face balet,
sau se vor juca cu cuvinte,
sau vor face o pasiune pentru fotografie,
sau pentru picturi abstracte,
sau vor fii exact ce copiii tipici din gradinita care colorau corespunzator liniilor n-au sa fie niciodata.
nekta
ai ramas in urma, batranule.
au venit anii peste tine, mos craciun.
ai uitat sa ma cauti.
ai uitat sa sufli fulgi peste mine. peste noi.
peste tara de copii.
si ei au uitat sa creada in tine.
si in sezonul tau.
si nu te mai meritam.
toti spun ca a devenit o sarbatoare comerciala Craciunul.
dar pana si subiectul „craciunul – un eveniment comercial” e comercial.
..daca ma-ntelegi :)
a devenit fiindca l-au facut ei asa, mosule.
si si-au aruncat copilaria prea repede.
e o insetare uriasa de iubire in lume, mos craciun.
nu o simti?
nu vrei sa ambalam iubire si sa o fixam sub brad?
nu mai vrei?
stiu ca te doare.
da' hai sa transformam ceva.
poate ca mai este timp.
eu am inceput.
am facut cadouri cu mainile astea doua.
.....pentru ca inca ma mai simt o spiridusa.
nu stiu pentru cat timp.
trebuia sa fim doi. sa ne unim ideile si sa ne strecuram prin hornuri.
de data asta eu, fiindca tu te-ai cam ingrasat, sincer vorbind :)
nekta
sunt multi omuleti despre care imi face o grozava placere sa vorbesc.
sunt toti cei care scot zambete din buzunar zilnic.
sunt soldatii care lupta pentru curcubeul de dupa ploaie.
sunt persoanele despre care as avea o mie si una de nopti de povestit.
sunt oamenii carora le-as multumi in fiecare secunda pentru tot ce au facut si fac in continuare.
e flu,e dino, e scuff, e radu mic, e iubs, e jorj, sunt toti cei care ma citesc, sunt cei carora le simt bloggurile, sunt oamenii care ma saluta.
sunt cei care o sa fie aici pentru o viata.

dar am o lista si cu persoanele pe care le-am pierdut.
si de care imi este foarte dor.
sunt bunicii mei.
si blondul.
sunt multe lucruri pe care le regret.
regret ca nu am avut sansa sa il cunosc mai bine pe „moshu`”, fiindca divinitatea l-a luat.
regret ca nu i-am imbratisat mai des.
regret ca nu le-am acordat mai mult timp.
regret ca niciodata nu plang la inmormantari.

blondul marcheaza cea mai mare pierdere a mea pana in prezent.
e un paradox, nu poti sa pierzi ceva si totusi sa ramana.
acelasi etaj, acelasi coridor, e tot la locul lui.
oameni ca blondul se nasc odata la o mie.
el e de fapt definitia unui prieten in toata logica ei.
e omul aparent simplu, dar foarte complicat.
si pe masura ce il descifrezi, te face sa te simti special.
odata, intr-o iarna, am facut schimb de suflete.
nu stiu cand si l-a luat inapoi.
nimeni nu m-a mai trezit in 22 noaptea sa imi spuna „la multi ani”, desi ziua mea era pe 23.
si nici macar versurile din vama nu mai sunt ce au fost.
regret ca vorbesc acum la perfect compus.
imi lipseste.
cel mai mult.
e N-E-I-N-L-O-C-U-I-B-I-L.
viata iti da multe solutii, dar nu asteapta. daca esti prea mocait, actioneaza ea in locul tau.
lectie invatata.
nekta
fulgii de zapada vin fara sa intrebe.
vin atunci cand cand tu dormi si doar eu sunt treaza.
de 55 minute ma cred un fel de detectiv dupa jaluzea.
si sunt tot aici.
vin fara sa te intrebe si raman cat au ei chef.
ne invadeaza si dicteaza o stare de bine.
imi vine sa trezesc intregul bloc si sa-i scot pe toti in strada la o bulgareala.
dimineata mii de oameni vor zambi laaaarg.
nekta
iubs se baga la „The Simpsons.”
pantalonii mei de pijama miros a Craciun.
nu stiu prin ce carti se ascunde Ana, chestia e ca azi nu a iesit deloc la o vorba.
camera mea e plina de somn.
radu e in Cluj si mi-e dor.
frunzele bantuie prin ploaie ca niste fantome plictisite.
mai sunt muuuulte ore pana sambata.
imparti o inghetata cu mine?
nekta
nu asa trebuia sa inceapa viata mea la 18 ani.
nu cu inima ciupita.
trebuia sa zburam si sa aud „la multi ani”.
trebuia sa fiu asaltata de imbratisari.
trebuia sa chiar fiu fericita, nu sa ma prefac.
trebuia sa nu plang a doua zi.
trebuia ca promisiunile sa fie promisiuni.
trebuia sa nu ma pierdeti,
cum nici eu nu v-am pierdut trei ani.
trebuia sa ma pescuiti din lacul ala dezolant,
trebuia sa fie noaptea mea.
n-a fost.
nekta
celor care nu simt ca dreptul la vot e un lucru mare,
celor care nu realizeaza ca au murit oameni luptandu-se pentru acest drept,
celor care critica conducerea tarii, dar refuza sa voteze,
celor care au desenat pe paginile libere ale buletinelor de vot,
celor care lasa marea majoritate sa decida
le-as spune ca mi-e rusine cu ei.


n-am afirmat niciodata ca in Romania e totul perfect, politicienii de azi nu sunt chiar cele mai demne exemple de urmat, dar de aici si pana la ridiculizarea tarii e un drum indelungat.
oamenii merg pe principiul „toti sunt la fel, de ce sa ii votez?”.
prost fac!
sa ii votezi fiindca e dreptul tau sa schimbi ceva, sa ii votezi fiindca votul tau plus inca unul, plus inca unul conteaza, sa ii votezi fiindca traiesti pe teritoriul asta.
dar nuuuu!
X si Y nu voteaza, nu are rost. sunt scarbiti de ceea ce se intampla in tara.
desigur ca si fiul lor, Z, educat in acelasi spirit, se sustrage de la exprimarea opiniei in legatura cu alegerea unui reprezentant.
peste ceva timp, fiind in vizita la cativa amici, vor blama conducerea tarii.
trist.

nu votezi fiindca
nu ai pe cine sa alegi fiindca esti prea tanar si nu stii politica,
nu te lasa mama sa il alegi pe popescu,
se supara tata daca votezi cu ionescu,
astea nu sunt motive.
nici macar un argument solid.
votul e secret.
e alegerea ta.
nu a celorlalti.
sau.....
asa ar fii trebuit sa fie.
daca ii lasi pe ei sa decida in locul tau, e lipsa de respect in primul rand fata de tine si mai apoi, fata de TARA.
nekta
toamna se intalnesc toate iubirile imposibile.
se aduna la Congres.
si vantul le imprastie mai apoi pe strazi.
nu inteleg fenomenul,
nu pot percepe,
nu stiu cum se face
ca de fiecare data virusul iubirilor imposibile ma prinde afara.
de ce nu sunt in casa, undeva la adapost?
as fii putut bea un ceai rece sub o plapuma imensa.
as fii putut dormi.
as fii putut sa ma ascund dupa vreo coperta.
sau orice altceva.
dar NU.
virusul iubirilor imposibile ma prinde intotdeauna pe strada.
dinadins.
nekta
traind intr-o lume a vitezei, pionii au umplut trotuarele de pasi grabiti .
mai spune cineva "pardon" cand se ciocneste de un alt pion?
rar de tot.
unfortunately.

e mult mai bine sa circuli pe nori.
acolo sus nu e aglomeratie. nu stai la semafor.
mai prinzi din cand in cand cate-un avion, dar pana sa-l observi a si trecut deja.
viuuuuuuuuum!
micul dezavantaj este ca-ti ciufuleste parul.
ocazional, se mai da cate un pescarush in spectacol,
dar puteti imparti amandoi cerul.
ziua in care te acompaniaza vreun zmeu inaltzat de copii e cea mai buna parte a mersului pe nori. simti ca toata copilaria ta te supravegheaza.
baloanele cu gaz te invata sa plutesti.

avioanele? continua graba a oamenilor de jos.
pescarusii? intermediarii dintre mare si cer.
aduc in cioc pupici.
marea si cerul sunt iubiti.
zmeele? libertate limitata.
baloanele cu gaz? iubirile neimplinite.
secretul mersului pe nori? e in fiecare din noi.
descopera-l.
:)
nekta

cum spune lumea ca in romania e nasol?
e nasol ca vrei tu sa mergi pe ideea asta,
e nasol ca mai repede critici decat sa te
multumesti cu ce posezi.
cum e, scumpicior, urat la noi
cand vad atatia copiii cu idei geniale?
care poarta toale colorate,
sar,
deseneaza,
fac poze originale,
se joaca,
iasa cu skateul,
n-au timp sa se plictiseasca.
uite, vezi, nu pot sa percep cum se pot plictisi
unii din noi.
exista un milion de lucruri de confectionat.
nu le-as termina nici daca ziua ar avea un
numar nelimitat de ore.
in permanenta e ceva de facut.
si-i ideal:)
cum simte lumea repulsie fata de romania cand citesc atatea statusuri dragute si randuri de blog optimiste?
lumea iubeste.
lumea e creativa.
lumea se poate schimba.
lumea ar putea spune DA in locul unei negatii.
sau macar un "o sa ma mai gandesc".
hai sa privim partea buna a lucrurilor.
nekta
ma simt rascolita.
de parca tot ce credeam ca nu mai e,
s-a intors.
si miros toata a zmeu.
nekta

uite cum facem:
o sa-mi imprumuti inima ta.
tu nu ai vazut cum copiii din reclama fac schimb de sandvisuri?
la fel de simplu o sa-mi dai spre adoptie inima ta.
nu o sa mi-o insusesc,
vreau doar sa vad cum e structurata.
pare complicat, dar in fond, nu e.
asa sunt eu, curioasa.
vreau sa stiu tu cum simti.
si mai ales, ce simti.
vreau sa stiu daca ai inima divizata pe nivele de iubit.
eu asa o am.
pe unii ii iubesc mai mult decat pe ceilalti.
oricum, chestia e ca de iubit, iubesc.
vreau sa vad eu la ce nivel urc in inima ta.
pentru ca pe o scara de la zero la zece, TU atingi zecele:)
nekta
de cate ori intr-o viata ii poti spune "te iubesc" unui om?
de cate ori tii "te iubesc-ul" in tine fara sa-i spui celui din
fatza ta cat de mult inseamna?
stii ca maine poate n-o sa mai ai cui sa ii spui "te iubesc", nu?

valoarea "te iubesc-ului" se reduce.
in sensul ca majoritatea termina sms-urile, mail-urile, commenturile cu
"te besck", "wuv ya", "besch la u".
chestiutele astea scrise mai sus dezbraca "te iubesc-ul" autentic de reala
lui semnificatie.
si e pacat.
personal, ma simt lipsita de competenta cand mi se
adreseaza cineva in formula dinasta banala.
a fost suficient sa ii vina unui om ideea asta magnifica de
a poci cuvintele limbii romane, incat lumea sa copieze.
[ - "daca Y scrie asa, eu de ce sa nu scriu?" ]
[ - "ce ca nu numai eu scriu asa" ]
[ - "e la moda sa vorbesti asa" ]
ne lovim la tot minutul de "efectul de turma".
e destul de trist.
mi-ar placea ca generatiile viitoare sa fie private de diminutivele inutile,
sa simta chiar ratiunea "te iubesc-ului".
sa se fastaceasca, sa aiba fluturasi in stomac, sa roseasca, sa repete in oglinda, sa puna fiecare atom de iubire din corpul lui / ei in doua cuvinte.
si in final, sa i le rosteasca.
ei.
sau lui.
sau noua.

te iubesc.
nekta
stiam: cand o sa fie dimineata o sa se intample.
am stat pana tarziu, sa evit partea in care adorm.
daca acum doua duminici, ei ma luau in brate
acum rolurile sunt inversate.
si ori ca plec eu,
ori ca pleaca ei,
despartirile sunt insuportabile.
despartirile? un burete care te absoarbe de zambet.
te termina.
iarasi impresia ca nu i-am strans indeajuns in brate,
golul din stomac,
o avalansa de ganduri aiurea zboara-n zig zag.
poate ca despartirile ar trebui interzise.
am putea vota pentru asta.
nekta

si dupa ce te-am cautat intreaga saptmana imaginatia m-a dus atat de departe incat vedeam cum locuim amandoi intr-un apartament cu jaluzele cazute, lumanari si cearsafuri albe.

si nici macar nu stiu unde esti.
cand esti.
daca esti.

si.....
..i need your lovin like the sunshine................

[ s-a "pierdut" tip cu buze irezistibile, pantaloni scurti roshii - marca adidas, tatuat si cu abdomen plat. daca il depistati, aduce-ti-l inapoi. multumesc. ]
nekta
nu stiu daca un delir poate fi descris,
dar stiu ca un delir a fost dezlantuit.
si stiu ca am fost una din miile de persoane
care au vibrat simultan acolo in tineretului,
pe 22 august, la ATB.
it was a fuckin' great experience.
am vazut multi oameni tari si multi oameni varza.
am vazut baieti care purtau conversi si reebok.
am vazut o multime de fetze din medias.
de "acasa."
am vazut oameni care stiu sa simta.
mi-am implinit un vis.
i was there! printre miile de maini ridicate.
am sarit in multime.
m-am inghesuit.
am calcat pe picioarele altora.
am ajuns in primele randuri.
m-am lasat patata de reflectoare.
am stat in ploaia de artificii si confetti.
am strigat si eo extaziata, cu toata lumea "ATB! ATB!"
a fost cea mai buna vara din ultimii 17 ani.




......it's the real sound.

don't stop....................
nekta
tu stii ca marea ne idolatrizeaza.
scoica noastra a ramas nemiscata
de anul trecut.
ne-a asteptat 12 luni.
doispe!
ia-ma de mana,
asculta valurile cum se iubesc.
iubeste-ma,
sa asculte si valurile cum ne iubim.
iubeste-ma,
sa adoarma valurile
ciupite de iubirea noastra.
nekta
nekta uneori vrem sa fugim spre nicaieri.
in goana noastra ne izbim de alti fugari.
nu suntem singuri.
ne imbratiseaza micile probleme.
marile probleme.
trecutul.
viitorul.
ne imbratiseaza restul oamenilor.
buni.
rai.
oameni.
remuscarile tale se impregneaza in ura celorlalti.
va amestecati cu totul.
va omogenizati.
cand plec undeva, oriunde.
la scoala, la job, sa-mi cumpar ciocolata,
am grija sa citesc unul din textele de pe usa mea:
"ZAMBESTE. AZI O SA FIE O ZI TARE."
o zi tare proasta.
o zi tare cul.
o zi tare friguroasa.
o zi tare in felul ei.
si zambesc.
pentru ca oricum duc totul pana la final.
si finalul e fericit.
daca e final.
daca e trist, nu e final.
daca nu zambesc, n-am dus lucrurile pana la capat.
si asta n-o sa se intample.
zambesc.
fa si tu la fel.
opreste-te din fuga.
unde alergi?
nicaieriul e departe.
atat de departe, incat nicaieriul nu-i nicaieri.
respira.
simti?
ai respirat si dificultatile celorlalti.
nu esti singurul.
nu esti nici singur.
griile tale nici macar nu sunt chiar asa uriase.
se pierd printre miliarde de alte problemutze.
go back home.
te asteapta mama.
sau tata.
sau.......EA.
sau...... EL.
sau cineva pentru care contezi.
aseaza-te la masa ta, bea o cafea si zambeste.
lumea te iubeste.
o sa fie bine.
locul tau e acasa.
zambesc.
zambim amandoi acum?
nekta
o raza de soare sparge noaptea,
un ceas cu alarma este aruncat pe geam.
o felie se prajeste si racneste c-o doare.
un toaster ii raspunde c-asta-i soarta ei.
o gura somnoroasa o mesteca lent,
doi dintisori refuza sa lucreze.
un taxi soseste la scara B,
doi vecini se cearta: "hei, e comanda mea".
un vanzator de legume isi aseaza marfa,
trei roshii coapte se rostogolesc.
poc!
a cazut una.
poc!
si a doua.
ultimul poc!
a cazut si a treia.
un taxi transporta doi vecini care se cearta.
din cauza lor, soferul nu e atent la drum si calca trei rosii coapte.
rosiile scrasnesc din dintisori, dar gurile lor somnoroase nu striga "ajutor!".
un toaster innebuneste, feliile de paine l-au terorizat.
un vanzator de legume gaseste un ceas cu alarma sub taraba lui.
ceasul indica: o raza de noapte sparge ziua.
nekta
viata mea inseamna mai mult decat sa fiu in trend sau sa ma infometez ca sa am forme ideale. viata mea inseamna mai mult de atat.
mult mai mult.
cand perdeaua mea cu fluturi lasa vantul sa intre in camera - asta e viata mea.
atunci cand gasesc un milion de motive sa rad, atunci stiu ce inseamna viata mea.
atunci cand ma urc pe pervaz si las furtuna sa cada pe mine, atunci e viata mea.
viata mea e un biscuit cu ciocolata impartit cu un pion.
viata mea e atunci cand se sparge un val pe nisip si ne imbratiseaza pe amandoi.
nu vreau sa fiu ca fetele din clasa mea: sresate de greutatea lor, de teze, de note, de haine cu sclipici, de depresii cauzate de despartiri.
lume, trezirea!
e doar o des-par-ti-re.
e doar un alt baiat de la care ai invatat ceva.
doar ca n-am mers.
n-a fost sa fie.
nu de data asta.
nu era jumatatea ta.
ce e cu atat stress?
nu vreau sa fiu ca ele: obsedata de frumusetea fizica.
nu sunt frumoasa, stiu.
dar macar am ales sa am un suflet frumos.
nu vreau sa fiu nici ca mama mea: sa fac ce imi dicteaza ceilalti.
nu vreau sa fiu nici ca tatal meu: sa o jignesc pe mama in public dupa cateva pahare.
nu vreau sa fiu nici ca diriginta mea: fricoasa.
nu vreau sa am exemple.
viata mea e dincolo de linguseli
dincolo de bani.

dincolo de ipocrizie.
o sa gasesti viata mea in orice lucru nesemnificativ.
nesemnificativ, pentru tine.
nekta
ca sa-i spun unui pion ca-mi place poate dura un an.
si mai mult decat un an.
ca sa sarut un pion imi e mult mai usor.
pur si simplu, o fac.
nu ma gandesc la urmari.
plec.
fug.
n-o sa-i mai ramana timp pentru reactie.
o sa stie doar ca........i s-a intamplat.
nekta
meseria mea e cea mai tare!
dupa saptamani de repetitii, stress, rasete, crize, confectionari de costume si lipsa de somn, am avut in sfarsit...... tadaaaaam........mult asteptatul examen.
pe ultima mie de centimetri s-au asezat scaunele, s-au repetat textele, ceva retusari la machiaj.
"unde mi-e saculetul?"
"nu aveti 5 mii ca imi trebuie marunt pentru Spiridon?"
"uite-i pe Cori si Nicu."
"iooi, uite-le pe fetele mele. stai sa nu ma vada."
"nu pot sa ma abtin, ma duc pana la dinooo."
OMG e saseeee!!
un Tatal Nostru rostit cu Ana si....ce-avea sa fie, avea sa fie! am facut cercul, l-am lasat pe Luci sa ne stimuleze , avea incredere maxima in noi, ne-a incurajat inc-o data, pupicei si....gata!
a iesit.
ne prezenta.
niciodata nu o sa gasesc cuvintele elocvente sa descriu lupta "emotie - euforie" din interior ori de cate ori urmeaza sa ma transpun in altcineva.
pe de-o parte imi alungam toata frica, ii urlam in soapta sa se ascunda.
pe cealalta parte, voiam cu toata fiinta mea sa joc, sa uit cine sunt d`adevaratelea.
iiii! aplauze!
au intrat primii.
s-au incurcat.
s-a terminat mai repede.
auch!
noi urmam.
noi!
o cruce facuta la repezeala si......action!
ne-am descurcat. nu ne-am incurcat. am uitat cine suntem. ne-au trezit aplauzele.
a fost bine.
s-a mai sfarsit o etapa.
o sa-mi lipseasca totul: echipa, sala in care repetam, zilele de exercitii, razvan care era tot timpul shod, fuga prin parc cu samponul in mana + prosopul dupa gat + shlapii si parul ud, cartea cu text subliniat fosforescent, o sa-mi fie dor chiar si de fetele cu par cleios, de intrebarile aiurea ale lui Danutz, de radu mic care intarzia prea mult, de ana cu care radeam jumate din piesa, de patric care......nici nu mai are rost sa intru in detalii, de vivi pe care n-o vedeai suparata veci......de tot, toti si toate.
formam un intreg.
eram un cerc fericit.
am stat in preajma oamenilor astora 4 luni si am invatat unii de la altii, am fost o familie, am trait tot ce n-am trait in trupa veche de pe Traube timp de un an si ceva.
si da, sunt fericita!
si da, astept toamna sa ne reunim!
si da, va iubesc pe toti!
nekta
e azi 20 mai si-i o special day.
e azi 20 mai si puiu a sarit in al 19-lea an de nebunie.
e azi 20 mai si exista cineva diferit care rade-n hohote cu mine.
danseaza cu mine.
plange cu mine.
zboara cu mine.
e azi 20 mai si nimeni nu ne desparte.
e varianta completa.
triunghiul intregit.
triunghiul cu nucleu de boni bon.
e azi 20 mai si te iubim.
feliz cumpleanos, you lil-crazy-special-thing.
nekta
cred ca dintre miile de lucruri existente, eu cel mai bine ma pricep la visat.
daca n-ar fi alarma aia urgisita in ceva dimineti sa-mi tipe ca am un maxi de prins la si 35, toata viata mi-as dormi-o.
in asternuturi gonesc uneori spre trecut cu o sete de inlocuire a raspunsurilor, audiez prezentul si imi programez viitorul desi sunt constienta ca imi voi rupe planurile, fiindca asa sunt eu: "schimbatoare ca vantul."
in asternuturi respir vise, analizez, plang, creez, lenevesc, traiesc.
uneori renunt la egoism si-mi impart spatiul cu el.
si trec printr-un infinit de stari incat niciun motiv nu e suficient de profund pentru a ma convinge sa ma metamorfozez in real.
cea mai buna parte a vietii mele e cand visez. cea mai innorata parte e cand racneste alarma.
nekta
cunosc un om care trece des prin fata blocului meu.
de fapt, cam tot cartierul il stie.
e un fel de vedeta in orasul asta.

nu joaca teatru, nu jongleaza, nu scrie carti, n-are nici trupa sau album, pur si simplu el.......repara umbrele.
asta e job-ul lui si crede-ma, din o multime de motive il invidiez pe nenea Spitza.
are zile la rand, saptamani intregi in care pur si simplu nu-i iasa absolut nimic din toata "afacerea" asta pe doua picioare.
viata lui practic la atat se rezuma: ia strazile una cate una, isi striga sloganul care l-a facut celebru "repar umbrele! pliante, automate repar pe loc! in fata la bloc" si poate-poate apare vreun individ cu umbrela in mana. lucrul asta se intampla foarte rar.
sa fim seriosi, cine mai coboara scarile sa-si dea umbrela coapta cu imprimeu floral la reparat cand la magazinul economic pretul uneia noi e de 3 lei?
pentru el nu conteaza. o zi in care nu a reparat nicio umbrela e doar o zi mai putin buna si atat. sa zicem ca azi a facut munca voluntara si maine o ia de la capat, maine poate va face o umbrela trista sa zambeasca sau doar se va intreba daca poimaine va avea vreun client.
mai bine i-ar prinde o slujba ca taximetrist sau ghid turistic, din moment ce ne stie strazile pe dinafara. desigur ca sansele sa-l vad la volanul unui gandac galben sunt de aproximativ 1%.
de 17 ani construiesc un puzzle urias.
acest om reprezinta acea bucata de puzzle care-mi spune sa merg pe drumul meu. asa cum el isi poarta pasii kilometrii intregi doar pentru a insanatosi o umbrela, asa si eu o sa joc pana voi ajunge la varsta lui, chiar daca in sala e doar un singur spectator.
chiar daca ma mai trezeste uneori din somn cand isi striga poezia, o sa am mereu un soi de admiratie pentru el.
sincer, o sa-mi lipseasca omul acesta cand am sa plec la facultate.

sunt sigura ca Clujul nu are un nene Spitza. acolo cine o sa ma mai faca sa zambesc?
reparatorul de umbrele merge pe o linie continuua, iar daca o sa "ploua" in drumul lui nu o sa renunte.

e cel mai great reparator de umbrele din oras, crezi ca o sa-i permita ploii sa-i "ude" timpul?
nekta

imi povestea cineva ca fiecare are un inger al lui.
stau acum si realizez ca de fapt niciodata nu m-am simtit apropiata de ingerul meu.
rare au fost momentele cand m-am rugat la el si daca am facut-o nici macar nu cred ca m-am concentrat in totalitate la ce-am implorat.
asta ma face rea?....... i don`t think so.
prefer sa cred ca ingerul meu si-a taiat aripile si le-a cusut de pielea mea.
acum o sa ti se para ciudat un om cu aripi. pai, heeeei, nu sunt vizibile.
dar eu stiu ca sunt mari, poate putin uzate din vina prafului si a picurilor de ploaie.
au un aer delicat, mi-e usor sa le port.
asta inseamna ca ingerul nu-i suparat pe mine desi il tratez cu neglijenta.
daca ar fi fost suparat n-ar fi dat atentie detaliilor si m-ar fi sfaramat povara unor aripi anevoioase. din fericire, mi-a brodat aripi comode. le folosesc atunci cand zmeul meu hoinareste prin lume. ingerul a acceptat sa le port pe-o perioada nelimitata.
refuz sa i le inapoiez, desi undeva in nucleul inimii stiu ca va veni momentul cand am sa le desfac. doar ca nu acum, ci in viitorul distantat.
sa posezi aripi e egal cu un copil care pedaleaza avantajat de rotile ajutatoare.
dupa un timp, o sa le demonteze singur si-o sa se simta in siguranta numai pe doua roti.




".......cred ca fiecare dintre noi, cand porneste in viata asta, primeste niste aripi.
unii stiu sa le foloseasca,
unii se uita la ele ca la niste podoabe,
iar pentru altii devin o povara." [stefan caltia]


tu cum stai cu aripile?:)
nekta
uneori mi-e teamă de voi.
sunteţi un morman de false închipuiri.

judecaţi,
afişaţi zâmbete mincinoase,
mânjiţi cu negru.
de ce?
doar pentru că nu sunt frumoasă?
IERTAŢI-MĂ! n-am asimilat strălucirea voastră.
priviţi în scârbă, aveţi impresia că posedaţi superioritatea, nu ştiţi să visaţi.
n-aţi obosit să confecţionaţi caracterizări artificiale?
vă trădează cearcănele, v-am ghicit!
cunoşteam o tipa.
era antivirusul meu, mă proteja de oameni.
era un zmeu, o înălţam şi zbura deasupra mea indiferent de condiţiile meteo.
eram un copil norocos, zmeul meu găsea Soarele întotdeauna.
zmeul nu mă certa, zmeul mă iubea “cât tot oceanul ăla de oameni ce s-au adunat in Piaţa Mare la Scorpions”, zmeul credea în aspiraţiile mele, zmeul meu purta o agrafă specială
şi mi-a dat cadou un cercel-inimioară.
perechea lui o purta ea, iar când ne întâlneam formam un intreg.
mă minţeam că n-o să se rupă niciodată întregul.

zmeul meu era LULU.
şi deşi sufletele noastre s-au distanţat, îmi simt zmeul mereu aproape.